Actorul Dumitru Furdui, fugit din România socialistă, a avut o moarte tragică: ce sfârșit bizar a avut poate cel mai iubit „milițian”

Parcă prea mulți actori au sfârșit tragic, drama nefiind prezentă în viața lor doar pe scenă, cum ar fi fost ideal. Dumitru Furdui a fost un actor care a oferit multe pe “scândura” teatrelor, însă viața însăși nu i-a oferit cât a meritat.

Dumitru Furdui (Tică Furdui) s-a născut pe 27 octombrie 1936, în Băilești, Dolj și a murit în 1998, la Paris. Cel puțin, așa scria în acte, că s-a născut în România. De fapt, marele actor a fost născut la Soroca, în Basarabia, într-o familie de basarabeni care s-a refugiat în Oltenia, la începutul celui de-al doilea Război Mondial.

A fost unul dintre cei mai iubiți actori români. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1957, nu fără peripeții (este eliminat temporar în 1953, pentru că fusese “luat la ochi” de Securitate, pentru că simpatiza cu revoluția anticomunistă din Ungaria), devenind ulterior interpret de comedie în teatru și televiziune. Însă cenzura comunistă și faptul că era urmărit de Securitatea lui Nicolae Ceaușescu l-au determinat să părăsească țara, stabilindu-se la Paris, în 1982, unde s-a refugiat politic. Acolo, actorul a lucrat sporadic în cinematografie, ducea o viață retrasă, fără prieteni, exilul nedovedindu-se soluția mult visată.

24 de ani de la moartea bizară a regretatului actor Dumitru Furdui

Tică Furdui a jucat pe scenele bucureștene, la Teatrul Național, la Bulandra şi la Teatrul Mic. De asemenea, a avut succes și în cinematografie. A jucat în 16 filme românești și în câteva franțuzești. Cele mai cunoscute și îndrăgite roluri le-a avut în Brigada Diverse intră în acțiune, BD în alertă, B.D. la munte şi la mare. El era ”milițianul” Cristoloveanu.

Fiul marelui actor, Tudor Furdui, crainic al știrilor sportive la TVR, îl prețuiește și, bineînțeles, și-l amintește cu drag.

„Tata a plecat fără regrete din lumea asta. Și cred că la fel a plecat și din România în 1983, cu ceva ani înainte de căderea regimului comunist. El a realizat, poate înaintea multora, ce se întâmplă și a decis să facă acel pas, a ales să plece”, a precizat Tudor Furdui, fiul lui Dumitru Furdui.

Tudor Furdui spune despre tatăl său că „nu a putut suportat ideea că cineva poate alege să-și bată joc de munca lui”.

„Iar atunci când i-au cenzurat piesele scrise, dintre care cea cu Ștefan Bănică, „Happy end la miliție”, s-a jucat de cinci sute de ori pe scena Teatrului la Ploiești în doar trei ani, a spus până aici! Și a ales să plece, fiindcă cenzura alesese la rândul ei lucruri care nu i-au plăcut deloc tatei”, mai spune Tudor Furdui.

Cultura în regimul comunist era oprimată, fără dar și poate. Era greu să faci artă pe vremea aceea, era aproape imposibil să fii actor, să-ți faci meseria cum trebuie. Dumitru Furdui a ales însă să scrie mai multe cărți despre teatru, inclusiv una în care a demonstrat rolul propandistic pe care comuniștii îl oferiseră nobilei arte pe care o îmbrățișase și el cândva. Una dintre ele se numește „Lumea teatrului românesc” și este o istorie a teatrului românesc în perioada de guvernământ comunistă, fără rigurozitatea unei lucrări științifice. În această carte, actorul face o comparație între teatrul de dupa 1990 și teatrul din perioada anterioară, când era un mijloc foarte eficient de propagandă comunistă, devenit astfel prin activitatea excesivă a cenzurii.

Moartea actorului a survenit în circumstanțe neclare. Dumitru Furdui a căzut de la etajul opt al imobilului în care locuia, situat la o periferie a capitalei franceze. Una dintre cauzele vehiculate ar fi fost suicidul, iar unele surse spun că de vină era și consumul de alcool. Vecinii acestuia au anunțat imediat Salvarea, când s-a întâmplat nenorocirea, însă medicii nu au mai putut face nimic pentru a-l salva. Poliția franceză a pornit o anchetă la acel moment, însă nu a oferit detalii despre aceasta, chiar dacă decesul celebrului actor s-a petrecut în circumstanțe care au ridicat multe semne de întrebare.